299 __ $aApocalipsa : mari dezastre din trecut și câteva lecții pentru viitor
975 __ $a19 $a(100) $a616.9
200 __ $aApocalipsa $bCarte tipărită $emari dezastre din trecut și câteva lecții pentru viitor $fNiall Ferguson $gtraducere din limba engleză și note de Justina Bandol
700 __ $aFERGUSON, NIALL
702 __ $4traducător $4note $aBandol, Justina
010 __ $a9789734685943
035 __ $a94(100)/F39
035 __ $aC.III.12963
675 __ $a94(100)”19/20”
675 __ $a616.9
686 __ $a929/94
606 __ $aDezastru
606 __ $aCovid 19
606 __ $aIstorie
606 __ $aPandemie
101 __ $arum
102 __ $aRomania
210 __ $aIași $cPolirom $d2021
215 __ $a559 p. $cil., graf.
225 __ $aHistoria
300 __ $aIndex
300 __ $aNote
330 __ $aCUPRINS Lista ilustraţiilor / 13 Introducere / 17 Cartea aceasta nu este o istorie a deconcertantei molime postmoderne cu care ne confruntăm şi nici o istorie generală a pandemiilor. Este o istorie generală a dezastrelor, a tuturor tipurilor de catastrofe, de la cele geologice la cele geopolitice şi de la cele biologice la cele tehnologice. Cum altfel am putea să înţelegem dezastrul prin care trecem - sau pe oricare altul - dintr-o perspectivă corectă? Capitolul 1 SENSUL MORŢII / 35 Deşi speranţa de viaţă a crescut enorm în epoca modernă, moartea rămâne inevitabilă şi, în termeni absoluţi, este mai frecventă ca oricând. Şi totuşi, noi, oamenii, ne-am înstrăinat de ea. în ultimă instanţă, nu doar noi ca indivizi suntem sortiţi pieirii, ci şi întreaga specie umană. Toate marile religii ale lumii şi ideologiile seculare de toate culorile au încercat să facă acest sfârşit să pară mai iminent (şi mai imanent) decât este el de fapt. în realitate, avem a ne teme de un dezastru planetar, nu de Ziua Judecăţii. Dintre toate marile cataclisme din istoria omenirii, cele mai teribile au fost pandemiile şi războaiele. Capitolul 2 CICLURI ŞI TRAGEDII / 58 Dezastrele sunt intrinsec imprevizibile, pentru că majoritatea lor (de la cutremure la războaie) nu urmează o distribuţie normală, ci una aleatorie sau de tip lege de putere (power law). Teoriile ciclurilor istorice nu pot elimina această realitate. Dezastrul seamănă mai degrabă cu o tragedie antică: e puţin probabil ca aceia care încearcă să-l prezică să fie ascultaţi. Casandrele nu doar prevăd mai multe catastrofe decât se petrec în realitate, ci sunt şi afectate de o gamă deconcertantă de distorsiuni cognitive. Până la urmă, în confruntarea cu incertitudinea, majoritatea oamenilor decid pur şi simplu să ignore posibilitatea ca ei, ca indivizi, să devină victime ale catastrofei. „Clopoţeii iadului sună ding-ding-ding pentru tine, nu pentru mine” este un vers dintr-un cântec al soldaţilor britanici din Primul Război Mondial şi, totodată, un refren distinctiv al omenirii. Capitolul 3 RINOCERI CENUŞII, LEBEDE NEGRE ŞI REGI-DRAGON / 83 Dezastrele sunt adesea anticipate („rinoceri cenuşii”), însă chiar şi unele dintre cele anticipate pot părea cu totul neaşteptate atunci când se produc („lebede negre”). Câteva au consecinţe mult mai ample decât mortalitatea excedentară, care le conferă un statut aparte („regi-dragon”). Catastrofele nu sunt nici „naturale”, nici „provocate de om”. Majoritatea dezastrelor naturale capătă, într-o oarecare măsură, dimensiuni antropice din cauza deciziei oamenilor de a se aşeza în apropierea unor zone potenţial periculoase - lângă un vulcan, o falie geologică, un râu sau un fluviu predispus la inundaţii. Judecând după numărul victimelor, în Asia se petrec mai multe catastrofe majore decât în alte părţi ale lumii. După standardele asiatice, cel mai mare dezastru din istoria SUA n-a fost chiar atât de dezastruos. Capitolul 4 LUMEA CA REŢEA / 119 Factorul decisiv care determină anvergura unei catastrofe este prezenţa sau absenţa contagiunii. Structura reţelelor sociale este aşadar la fel de importantă ca proprie¬tăţile înnăscute ale unui patogen sau ale oricărei alte entităţi (o idee, de pildă) care se poate propaga extrem de rapid. Oamenii şi-au dat seama de eficienţa carantinei, a distanţării sociale şi a altor metode numite azi „proceduri neme- dicamentoase” cu mult înainte să înţeleagă corect natura reală a bolilor cu care se luptau - de la variolă la ciuma bubonică. Esenţa acestor măsuri este modifica¬rea structurii reţelelor, pentru ca lumea să fie cât mai mică. Ele pot fi adaptări comportamentale spontane, dar de obicei trebuie impuse ierarhic. Capitolul 5. AMĂGIREA ŞTIINŢEI / 155 Secolul al XIX-lea a fost o perioadă de progrese majore, mai ales în bacteriologie. Cu toate acestea, nu ar trebui să cădem pradă unei interpretări prea liberale a istoriei medicale. Imperiile au impus ritmul cercetării bolilor infecţioase, dar şi pe cel al globalizării economiei mondiale, favorizând apariţia unor noi boli, care nu au fost integral învinse prin vaccinuri sau tratamente. Gripa din 1918 a prilejuit revelaţia sumbră a limitelor ştiinţei. înţelegerea mai cuprinzătoare a riscurilor poate fi contrabalansată de integrarea şi fragilitatea tot mai accentuate ale reţelelor. Capitolul 6. PSIHOLOGIA INCOMPETENŢEI POLITICE / 190 Suntem înclinaţi să punem prea mult din responsabilitatea pentru dezastrele politice sau militare pe seama incompetenţei liderilor. Economistul indian Amartya Sen ne-a dat satisfacţie susţinând că episoadele de foamete sunt pricinuite de guverne care nu sunt trase la răspundere şi de anumite disfuncţionalităţi ale pieţei care ar putea fi evitate, nu de deficitul propriu-zis de alimente şi că democraţia este cea mai bună metodă de a elimina foametea. S-ar putea ca teoria aceasta să explice foarte bine multe dintre cele mai teribile perioade de foamete din cei o sută cincizeci de ani scurşi între 1840 şi 1990. Dar de ce s-ar aplica legea lui Sen numai fenomenului foametei? De ce nu şi celor mai „antropice” catastrofe cu putinţă, războaiele? E paradoxal faptul că tranziţia de la imperii la statele naţio¬nale mai mult sau mai puţin democratice a fost însoţită de numeroase violenţe şi distrugeri. Capitolul 7. DE LA „BOOGIE WOOGIE FLU” LA „EBOLA IN TOWN” / 229 În 1957, reacţia raţională la o nouă tulpină letală a virusului gripei părea să fie o combinaţie între încercarea de a crea imunitate de masă („de turmă”) şi vacci¬narea selectivă. Nu s-a impus carantină şi nu s-au închis şcolile, în pofida faptului că gripa asiatică din 1957 a fost cam la fel de periculoasă ca şi COVID-19 în 2020. Succesul răspunsului propus de Eisenhower a reflectat nu doar eficienţa cu care se mişca guvernul federal american, ci şi gradul înalt de cooperare inter¬naţională, specific Războiului Rece, în chestiuni de sănătate publică. Dar succesele anilor ’50, ’60 şi ’70 au fost înşelătoare. Infecţiile cu HIV/SIDA au scos la iveală slăbiciunile agenţiilor naţionale şi internaţionale deopotrivă. Fiecare în felul său, acelaşi lucru l-au făcut şi SARS, MERS şi Ebola. Capitolul 8. GEOMETRIA FRACTALĂ A DEZASTRELOR / 269 Accidente vor continua să se întâmple, de la cel al Titanicului, la Challenger şi Cernobîl. Micile dezastre sunt ca nişte versiuni în miniatură ale celor mari, dar, fiindcă sunt mai puţin complexe, le putem înţelege mai uşor. Trăsătura comună a tuturor catastrofelor, fie că sunt scufundări ale navelor sau exploziile unor reactoare nucleare, este combinaţia dintre erorile operatorului şi cele de management. Adesea, greşeala fatală în cazul unui dezastru nu se produce la vârful ierarhiei (la „capătul bont”) sau la nivel de executanţi (la „capătul ascuţit”), ci printre managerii din eşaloanele mijlocii - temă favorită a fizi¬cianului Richard Feynman şi o idee cu caracter general. Capitolul 9. MOLIMELE / 304 Ca multe alte pandemii din trecut, COVID-19 a apărut în China. Dar impactul foarte divers al bolii asupra restului lumii a depăşit aşteptările. Departe de a fi fost pregătite pentru o pandemie, Statele Unite şi Marea Britanie au reacţionat prost. Alte ţări, precum Taiwanul şi Coreea de Sud, învăţaseră lec¬ţia potrivită de la SARS şi MERS. E tentant să pui tot calvarul anglo-american pe seama incompetenţei unor lideri populişti, dar motivele derapajului au fost mai profunde. Birocraţia sistemului public de sănătate a dat greş în ambele cazuri. Iar rolul platformelor de internet în diseminarea unor ştiri false despre COVID-19 a provocat ajustări nereuşite şi uneori de-a dreptul nocive în comportamentul public al populaţiei. Capitolul 10. URMĂRILE ECONOMICE ALE PANDEMIEI / 342 La mijlocul lui martie 2020, trecerea de la autosuficienţă la o stare de panică a generat în numeroase ţări restricţii fatale pentru economie. Au fost acestea soluţia potrivită la problemele create de COVID-19? Răspunsul e probabil „nu”, ceea ce nu înseamnă că încercarea Statelor Unite de a reveni la nor- malitate în vara aceea („redeschiderea ineptă”), fară proceduri adecvate de testare şi de identificare şi supraveghere a contacţilor, a fost mai „deşteaptă”, în mod previzibil, rezultatele au fost un al doilea val, mai puţin intens, şi un proces de revenire „în formă de ţestoasă”. Mai puţin previzibilă a fost erupţia politică, aproape revoluţionară, a manifestărilor rasiste, având asemănări evidente cu mişcările de masă provocate de pandemiile anterioare. Capitolul 11. PROBLEMA CELOR TREI CORPURI / 369 Foarte mulţi cred astăzi că noua criză COVID-19 va sili SUA să cedeze Chinei întâietatea economică. însă cel mai probabil nu va fi aşa. Toate imperiile vremurilor noastre - Statele Unite, China şi Uniunea Europeană - au fost date peste cap de pandemie, fiecare în felul său. Dar ţările care au reacţionat bine ar fi greu de înţeles de ce şi-ar dori să se alăture Panopticumului imperial al lui Xi Jinping. Criza a dovedit că SUA îşi menţin avantajul în mai multe privinţe: în chestiuni financiare, în cursa pentru obţinerea unui vaccin, în competiţia tehnologică. Zvonurile despre declinul ireversibil al Americii par încă o dată exagerate. Poate din cauza acestei exagerări, creşte riscul nu doar al unui nou război rece, ci şi al unui război adevărat. Concluzie. ŞOCURI VIITOARE / 404 Nu avem nicio posibilitate de a afla care va fi următoarea catastrofa. Ceea ce trebuie să ne propunem, mai modest, este ca societăţile şi sistemele noastre politice să devină mai reziliente - şi, ideal, antifragile - decât sunt în acest moment. Un asemenea obiectiv înseamnă să dobândim o mai bună înţelegere a structurilor de tip reţea şi a disfuncţionalităţilor birocratice decât avem la ora actuală. Cei care ar prefera să se împace cu noul totalitarism al supra¬vegherii ubicue în numele siguranţei publice probabil că nu şi-au dat seama că o parte dintre cele mai cumplite dezastre descrise în această carte au fost provocate chiar de regimurile totalitare. Postfaţă (mai, 2021) / 425 Mulţumiri / 435 Note / 437 Index / 537.